Am început să fiu tot mai convins că singura iubire care nu se uită niciodată, este iubirea imposibilă. Acea iubire interzisă la care tânjește fiecare celulă a trupului tău, iar sufletul ți-e fărâmat în mii și mii de bucățele, pentru că el știe că acea iubire nu îți va aparține niciodată.
O iubire imposibilă apare atunci când destinul ți-e deja trasat și când, din diverse motive, nu o mai poți lua de la început – nu îți mai poți acorda o nouă șansă. Oamenii condamnă o astfel de iubire, însă nimeni nu este vinovat că sufletul tău pereche apare atunci când este prea târziu.
Emoţia iubirii nu o poți controla, ea va rămâne acolo, în inima ta, indiferent cât te-ai împotrivi.
Tu ai vrea, dar nu poți. Principiile tale, demnitatea, loialitatea și educația nu îți permit să dai curs sentimentelor ce mocnesc în sufletul tău flămând și gol. Ai vrea să renunți la tot și să te arunci cu capul înainte către ultima ta șansă la fericire, însă cedezi încă odată în fața nevoilor celorlalți – renunți la tine…
Viaţa, uneori, are un mod foarte ciudat de a ne arăta calea de urmat. Ne lasă să hoinărim pe drumuri dificile, pe care le străbatem de cele mai multe ori singuri, iar când totul pare să fie ok, tot ea, viața, ne arată că, de fapt, locul unde am ajuns nu este locul unde trebuie să fim. Bine, bine… învățăm lecții și devenim puternici, dar la ce ne mai folosește asta?
Nu îi poți spune iubirii să o lase mai ușor, că a fost doar de antrenament. Argumentul este foarte simplu: când te îndrăgosteşti, din cauza sentimentelor intens trăite, mintea noastră nu mai ia decizii logice.
Cercetătorii au arătat că zona ”vinovată” de luarea deciziilor logice, este zona frontală a creierului. Ea devine aproape complet inhibată în momentul în care ne îndrăgostim.
Totul se transformă într-o luptă, între raţional şi emoţional, care pare a fi fără final.
Să trăieşti o iubire interzisă, la început, poate părea frumos și palpitant dar, cu timpul, această iubire te va consuma – te va lăsa fără pic de energie. Nu toți oamenii pe care îi întâlnim au menirea de a rămâne în viețile noastre, pe unii poate trebuie doar să îi iubim.
