Încetează să mai iubești pe cine nu te iubește!
Este cel mai dureros când crezi că ți-ai găsit sufletul pereche și, de fapt, sentimentele tale rătăcesc pe o stradă cu un singur sens. Durerea este imensă atunci când cineva îți dă motive să iubești și apoi, privindu-te cu mirare și ridicând din umeri, dispare de tot din viața ta.
Abia atunci înțelegi că cineva s-a jucat cu inima și sentimentele tale, că există și astfel de oameni – care își hrănesc stima de sine rănind alți oameni, călcând în picioare suflete nevinovate și dornice de iubire.
Cine nu a întâlnit o astfel de persoană, ar trebui să se considere norocos, pentru că nu va afla niciodată cum este să te stingi pe dinăuntru.
La început, crezi că nimic nu este imposibil și lupți din greu pentru acea iubire. Însă, cu timpul, te vei resemna și vei accepta că nu toți cei care arată a oameni sunt oameni. Dar știi ce? Roata se întoarce.
Dar ce se mai întoarce… ce se mai învârte… și nu știu cum face dar toți cei care au provocat durere, vor primi la rândul lor durere. Pentru fiecare cicatrice pe care au lăsat-o în inimi frânte de durere din iubire, vor primi înzecit răsplata.
Nimic nu rămâne neplătit în lumea asta, nimic nu rămâne nepedepsit.
Aici este și rai și iad. Destinul, lucrează precum un chirurg iscusit – măsoară, pune în balanță și stabilește cu o precizie milimetrică ce merită fiecare. Apoi taie… taie în carne vie, fără milă și duce la îndeplinire sentința.
Oamenii blânzi, cu sufletul cald și curat, oricât de mult au suferit, vor primi de la viață tot ce e mai bun.
Crezi tu că nu există dreptate? Există, vezi de treabă! Până ce inima nu încetează să mai bată, nimeni nu rămâne dator în lumea asta. Până și moartea pe care o putem avea poate fi o artă, în funcție de ceea ce merităm – poate fi scurtă și blândă ca o răsuflare sau lungă și dureroasă – o agonie la foc mic…
Dar, tu, iartă! Iartă și mergi mai departe! Persoana care te-a rănit gratuit nu a știut ce face. Dar va înțelege… atunci când va simți la fel ca tine.
Noi poate iertăm, însă karma nu iarta niciodată.
Iar când va simți pe propria piele ceea ce ai simțit tu, va veni la tine și în genunchi îți va cere iertare. Dar nu ție trebuie să-ți ceară, ci universului.
Crezi că în universul acesta așezăm cum vrem noi lucrurile? De-ar fi așa, cu câtă răutate există, nici universul n-ar mai exista. Tu ridică capul, mergi mai departe și nu uita: Oamenii nu sunt întocmai ceea ce par a fi!
